Iubirea dată de la Dumnezeu

Iubirea dată de la Dumnezeu se-mpletește cu văzduhul și s-așază pe aripile lumii. Nu se forțează. Și nici nu se caută scormonind în adâncuri. Vine singură, într-o zi, și își așază tălpile pe inima ta. Doar pe-a ta. Și, de cele mai multe ori, nu mai pleacă niciodată…
Ce-i de la El , are zbor precis. Nu se izbește în picăturile de ploaie. Nu se rătăcește și nu se-amestecă cu pământul ori vântul. Nu se ascunde în scorburi de copaci și-ndură iarna geroasă a vieții. Dacă se-amestecă cu ceva sau își caută haine, atunci nu-i de la Dumnezeu. Și nu-i pentru tine.
Iubirea dată de la Dumnezeu nu curge. Și nu respiră normal. Suflă doar pe jumătate. Până-ți găsește inima. Și odată găsită se formează întregul. Întregul tău. Întregul lui. Întregul lui Dumnezeu.