Bunătatea…

Bunătatea nu-i un cuvânt alcătuit din litere pe care le expunem la Soare asemeni unor rufe proaspăt spălate ca să arătăm lumii cât de luminoși și curați suntem.
Nu se agață cu clești de plastic pe sârma de metal a vieții… Bunătatea este un fel de a fi.
Nu se îneacă în volbura apei. Nu se încolăcește cu buruienile dintre pietre. Și nu se stropește cu esență de flori ca să-și răspândească mirosul. Pentru că bunătatea miroase a iubire.
Ce miros are iubirea?!
Miros puternic de Dumnezeu…
Oamenii buni sunt buni în orice oglindă.
Oamenii închipuiți buni sunt buni doar în oglinda lor. Iar oamenii răi n-au oglindă…