Oglinda îmi stă la câteva secunde distanță. Mă uit la cafeaua din aburii căreia ies o groază de planuri. Cea mică doarme. Cealaltă rotește în mâini niște piese de puzzle. E liniște. Atât cât o fi.
Doi copii am. Și ce buni și frumoși ai putut să mi-i dai, Doamne! Slavă Ție!
Dacă-i greu să fiu mamă…?!
Am mai spus-o. E ca o sticlă cu băutură dulce-amăruie la fundul căreia s-au lăsat bucăți din nopți nedormite, griji, speranțe și visuri.
Flutur din degete o dorință și-mi ating ceașca călduță. Sorb încet. În fiecare înghițitură se-ngrămădesc zeci de gânduri… Nu le gonesc. Le zâmbesc larg, le iau în brațe și le strâng. Sunt ale mele.
Îmi salt privirea încețoșată de speranțe și dau de mine. Mă privesc îndelung. Sunt un amestec de tristețe și bucurie. De Soare și Lună. De zi și noapte. Firele de păr alb parcă se țin de mână și-mi stau în pragul din fața ușii. Ce patine ascuțite are timpul ăsta…
Am buzele roșii. Iar ochii-s conturați cu-n negru cărbune.
Sunt încă frumoasă. Aproape că uitasem. Noi, mamele, uităm. Uităm din cauza grijilor… Zâmbesc. Îmi trec mâna-n păr și mă ntreb în gând oare unde mă duc… Și tot în gând îmi răspund: nicăieri. Doar cobor până-n suflet…

8 comentarii

  1. Toate mamele din lumea întreaga sunt frumoase, iar frumusetea lor se reflecta în copiii si copiii copiilor, copiilor lor din generatie în generatie, în vecii vecilol.
    Fiti binecuvântate cu eternitate, mame, bunici, strabunici si strra-stra bunici minunate !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s