Descuie-ți ușa inimii

Descuie-ți ușa inimii si caută-n hambare sacii cu bucurie pe care ai reușit să-i strângi!Caută-i și pe cei cu tristețe! Caută-i ca să-i verși! Sunt convinsă că ăștia-s mai mulți… De obicei, noi, oamenii, strângem lacrimile și aruncăm zâmbetele. Îmbrăcăm sufletul cu ploi și-l învelim cu frunzele palide ale toamnei. Acoperim soarele în speranța ivirii altuia în ziua următoare. O zi în plus pe care doar speranța noastră ne-o garantează…
Mărunțim clipele și gonim trăirile. Zădărnicim între ieri și azi strângând în sacii goi cât mai multe ofuri… Suntem naivi. Avem mereu impresia că vom pulsa pân’ la infinit. Iluzii. Vine o zi în care viața își pleacă pleoapele, iar frunzele de iarbă vor crește peste noi. Rămânem în razele soarelui doar cu ceea ce-am lăsat în alte inimi…