Oamenii oferă ceea ce sunt

Am început să răspund oamenilor în același mod în care ei mi-au pus întrebările. S-au deranjat.Păi, eu de ce-aș accepta ceva ce nici tu n-ai fi dispus să accepți?De ce-aș permite să arunci în mine cu noroiul din sufletul tău? Ceea ce tu nu înțelegi este faptul că, aruncând în mine, nu te cureți tu. […]

Citeşte mai mult

Mi-e frig…

Mi-e frig. Încă am frisoane. E trecut de 12 noaptea, iar afară e-o noapte liniștită de toamnă. O pătură de iarnă îmi acoperă tot corpul. Suflu apăsat de parcă o bucată de fier stă și apasă pe tot corpul meu. Parcă-mi ies flăcări din gât. Și din suflet. Ce răceală urâtă…El e la bucătărie. Se […]

Citeşte mai mult

Draga mea…,

Draga mea,un bărbat e în viața ta atât cât poate fi. Însă un copil e pentru totdeauna. Nu-l abandona pentru un moment de fericire. Nu-l abandona pentru orice bărbat. Orice poți găsi oriunde. Însă tot nu vei găsi nicăieri. Nu-i da drumul la mână de fiecare dată când cotești pe alte drumuri… E al tău […]

Citeşte mai mult

Aruncăm, cumpărăm și vindem…

Unii dintre noi batem în cuie aroganțele și le înfigem în pancartele din inimi. Apoi privim “de sus” pe fiecare om. Suntem giganți. Doar în oglinda noastră. Umilim. Etichetăm. Categorisim. Judecăm. O succesiune de verbe conjugate la timpul prezent. Când n-avem ce să facem, conjugăm. Viața lui M, viața lui R și o grămadă de […]

Citeşte mai mult

Ați observat?

Ați observat?Unora le placi atâta timp cât ești de acord cu ei. Când dai din cap aprobându-i în orice. Când stai lângă ei și le gâdili orgoliile. Și-i tot “mărești”. Când nu mai ești dispus să faci asta, nu le mai placi. Deloc. Dintr-o dată devii un prost. Un urât. Un om plin de defecte. […]

Citeşte mai mult

Deformăm iubirea

Deformăm iubirea.Îi punem șurub sub coaste ca și cum ar fi un robot. Și-o privim cum merge înainte. Țeapănă cu mișcări apăsate, gălăgioase și ușor clătinate, cum se întâmplă la toți roboții. Cu fiecare zi care trece, lumina din privire i se pierde în leduri. Ieri puțin stinsă, astăzi și mai stinsă. În funcție de […]

Citeşte mai mult

Despre dor…

Oricâți ani ar trece, dorul tot suflă. Nu devine un om bătrân căruia să-i fugă speranțele sprijinindu-și gândurile într-un baston. Nu obosește. Încontinuu suflă în inimă. Cât poate de tare. Uneori o umbrește c-o ceață densă. Alteori, întinde doar un nor. Când vrea, scutură bucurie din amintiri. Iar din trăiri, cerne mii de lacrimi.Dorul, în […]

Citeşte mai mult

Recunosc

Recunosc c-am tăcut.C-am pus mai presus inima lor decât inima mea. Din dorința de a nu supăra pe nimeni am înghițit în sec scuturându-mi lacrimile în sân. Am făcut asta de multe ori. Până în clipa în care am înțeles că nicio altă inimă n-are dreptul s-o rănească pe-a mea. Că nimeni nu-i mai presus […]

Citeşte mai mult