Mozaic de gânduri

Draga mea,
n-o să-ți spun că ești cea mai bună. Pentru că tu știi deja. Și nici n-o să te îmbrac în cuvinte de catifea.
Știi de ce?
Vei întâlni, de-alungul vieții, oameni care se vor bucura de reușitele tale. Unii cu-adevărat, alții nu. Acești alții te vor linguși și te vor “peria”. Doar când ești “sus”. E-o formă de arivism la care aceștia acced cu bună știință. Când n-o să mai fii “sus”, nici ei nu vor mai fi. Vei rămâne un punct negru într-un spațiu gol. Iar singura axă de sprijin vei fi întotdeauna tu.
Și-atunci eu o să-ți spun doar că: poți. Oricând și orice.
Când vei conștientiza asta, vei ști că, în orice gol te vei afla, e suficient ca mintea ta să fie plină. Iar sufletul curat. Și-atunci te vei ridica și vei merge mereu mai departe. Pentru că, așa cum îți spuneam mai sus: Poți! Oricând și Orice!