Când doi oameni…

Când doi oameni ajung să nu se mai iubească, singurii “vinovați” sunt doar ei. Nu X și nici Y. Nu amanta, nici amantul. Când ea sau el pleacă din sufletul celuilalt, din acel moment s-a produs despărțirea. Indiferent că mai trec încă 5 ani sau toată viața, și ei încă aleg să locuiască sub același acoperiș. Locuiesc într-o casă plină, dar sufletele le sunt teribil de goale… Când ea nu mai e în inima lui și nici el într-a ei, atunci nu mai e iubire. Rămân doar bucăți. Firimituri din trăiri cu care se mai hrănesc din când în când la diversele mese ale vieții. Se mint. Adesea se mint că înghit bucăți mari și sunt sătui… Când de fapt, în inimi, sunt flămânzi și goi. Am văzut astfel de oameni ținându-se strâns de mână. Râdeau destul de tare și zgomotos. Păreau fericiți. Însă felul în care se priveau demonstra altceva. În sufletul lor mut nu mai aveau brațe. Erau retezate de mult.

3 gânduri despre „Când doi oameni…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s