Speranțe… doar cu buletinul!

Nimeni n-ar fi dispus să stea la o coadă cât o uliță dacă n-ar avea necazuri, boli, dureri. Dacă nu s-ar zvârcoli. Încercările vieții, de orice fel, te face să te târăști. Te face să te întinzi și să te strângi ca un șarpe. Disperare și, mai apoi, nădejde. Cea din urmă găsită doar la Dumnezeu! Când au nevoie de asta, oamenii încep să-L caute. Prin orice sfânt, prin orice os sfânt, prin orice sărbătoare! Dincolo de orice, trebuie să-L găsim în inima noastră. Dar, nu îndrăznim să judecăm. Altcineva e Sus pentru asta. La El, însă, nu mergi cu buletinul. Niciodată. La Dumnezeu mergi tu cu identitatea ta sufletească. Așa cum ești. Cu faptele bune sau mai puțin bune. Cu neajunsurile tale. Mi se pare neghiob faptul că, în vremurile astea, identitatea unor suflete, care nu aparțin locului, se demonstrează doar cu buletinul! E mai important de unde suntem sau faptul că suntem?! Parcă ai merge să faci credit la bancă. Ca și cum: poți să iei speranțe dacă ești de-aici și doar cu buletinul!