D-ale vieții…

E postul Nașterii Domnului.
Mă uimesc oamenii plini de Dumnezeu la exterior și-atât de goi de El în interior…
Dumnezeu nu stă niciodată să numere măslinele pe care le-ai mâncat astăzi. Nici eugeniile sau cartofii fierți. Dumnezeu numără doar faptele. Cuvintele. Sacrificiile. Faptul că stai scovârdat, rozi din covrigi și te închini de zece ori, iar la primul colț arunci cu sâmburii măslinelor pe care le-ai mâncat în oameni, zic că te cam chinui degeaba! E sănătos să ții post, știu! Dacă-l ții pentru siluetă, e absolut treaba ta! Dacă-l ții pentru sufletul tău, bravo ție! E și mai bine! Dar, te rog, aruncă-ți sâmburii la gunoi! Iar în oameni, aruncă cu iubire! Unde e iubire, acolo-i Dumnezeu!❤️

5 gânduri despre „D-ale vieții…

  1. Frumos gandul scris de tine! Intr-adevar, e atat de usor sa critici si sa judeci pe ceilalti. De fapt nu faci altceva decat sa te minti pe tine. Insa e atat de greu sa iubesti si sa fii sincer cu tine in primul rand. Am invatat ca toti oamenii cu care ma intalnesc in aceasta viata sunt oglinda sufletului meu. Si atunci cand sunt bine, si atunci cand ma zbat in neputinta si am nevoie de mangaiere. Dumnezeu e iubire. El nu vrea ca noi sa tinem n posturi, vrea doar sa ne intoarcem la noi insine, sa daruim din preaplinul nostru si sa ne bucuram de ceea ce suntem, traind in simplitate si in armonie cu ceilalti. Te cuprind, Vali! Sa ai o zi binecuvantata

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s