Nu. Să nu-mi spui…

Nu. Să nu-mi spui cât e ora. Și dacă-mi spui, o faci degeaba! Eu nu vreau să știu. Cu ce m-ajută să știu, de pildă, că-i ora 12.00. Cu ce m-ajută să aflu că-i ora 23.00? Oricum mănânci când ți-e foame și te culci când ți-e somn.
Timpul meu, nu-l vreau măsurat în orele din afară! Îl vreau măsurat în orele dinăuntru. În bătăile inimii mele. Asta aș vrea să știu. De exemplu, dacă m-ai întreba la ce oră mi-a bătut inima, mi-aș dori să-ți răspund: acum o secundă.
Acesta e timpul pe care îl recunosc și despre care aș vrea să știu: cel din mine. Cel din afară e al tuturor. Însă cel din mine e numai al meu…