2020. L-aș numi anul curcubeielor.
Niciodată, în vreun alt an, n-am văzut atâtea curcubeie desenate în inima noastră. Și din când în când pe Cer. Semn că Dumnezeu nu înceta să ne privească prin ochiuri de nori…
N-aș îndrăzni niciodată să trag viața de mânecă și s-o întreb: de ce-a fost așa? Sau: de ce încă mai este?
Cine-i în măsură s-o ia la rost?!
Cine-i în măsură să scuture clipa?
Drumul ăsta de la “a fi” până la “a nu fi” este delimitat doar de-o negație… Traseul trăirilor nu vine niciodată însoțit de garanții. Nu te asigură nimeni că soarele de ieri, îți va străluci în păr și mâine. Sau că azi, roua îți va trece printre degetele călii, la fel ca ieri. Timpul nu stă-n loc pentru nimeni. “Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată” spunea Octavian Paler. Prin urmare, să trăim acum! Mai târziu nu-i garantat de nimeni!

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s