Lună: ianuarie 2021

Nu mă pot supăra…

Nu mă pot supăra pe un om care nu mă place. E treaba lui. Absolut treaba lui. Nu-i vina mea că n-are gusturi bune…🙃Și, dacă mă gândesc bine, nici Dumnezeu nu-i plăcut de toată lumea. Darămite eu, om simplu…Unora nu le placi pur și simplu. Așa, întreg, cum ești tu. Sau… mai puțin întreg. Altora nu le placi nici pe bucățele. Te desfac și … Citește mai mult Nu mă pot supăra…

De-o iubire să nu tragi…

De-o iubire să nu tragi niciodată! Să n-o forțezi ca s-o întinzi până-ntr-acolo unde tu ajungi. Și nici să n-o ceri. Ori s-o cerșești. Dacă faci toate astea, atunci nu-i iubire. E doar minciună. Amăgire. Și, poate, speranță. E ca și cum te așezi la o masă și în timp ce înghiți firimituri, te minți că-s bucăți mari, foarte mari… Aș putea să te … Citește mai mult De-o iubire să nu tragi…

Sunt unii oameni…

Sunt unii oameni care își răsucesc stelele și le potrivesc altora în suflet acolo unde lipsesc. Pun un colț din steaua lor într-altă stea. Eu îi numesc oameni-stele. Se deosebesc de restul tocmai pentru că strălucesc. Sunt diferiți. Sunt speciali. E de-ajuns doar să-i simți și n-ai cum să mai renunți la ei niciodată pentru că depinzi de Cerul lor senin. Acești oameni sunt … Citește mai mult Sunt unii oameni…

Când mă ia dorul…

Când mă ia dorul de ea, îmi curbez palmele și suflu în ele ca și când vântul ăsta al dorului îmi spulberă-n nas, din sângele meu, mirosul ei.Când mă ia dorul de ea, îmi mângâi pielea și cu vârful degetelor o salt puțin. Știu că acolo, în pielea mea, e și pielea ei.Când mă ia dorul de ea, respir adânc. Îmi cobor suflul până-n … Citește mai mult Când mă ia dorul…

Marele Magician

L-am numit Marele Magician.Asistasem într-o zi la un joc în care și-a scos din jobenul inimii o pereche de porumbei albi pe care i-a înălțat râzând în zbor.Într-altă zi, a scos un fluture care s-a așezat pe-un deget de-al meu, zburând mai apoi și el…Când nu mai era magician, devenea un om simplu. Pleca. Lipsea cu zilele.N-aș ști să spun momentele care îl determina … Citește mai mult Marele Magician

În trenul meu…

În trenul meu m-am urcat mereu cu bilet. Cum urcă, de fapt, toți oamenii în trenurile lor. Sau…nu chiar toți. Depinde de ei, de timp și de bani. Dacă unii ajung prea târziu în gară și n-au răgaz ori bani să-și cumpere biletul, aleg să se agațe repede de ușa trenului, “la noroc”, cum s-ar zice… Se prind strâns de mânere, pășesc atent și-ajung … Citește mai mult În trenul meu…

Povestea pijamalelor roșii

31 decembrie 2014, zi geroasă de iarnă. Ici-colo pâlcuri de zăpadă peste care stăteau întinse dâre de pământ. Cu cizmulițe roz în picioare, nu foarte îmblănite, cu o geacă ale cărei mâneci acoperea un clopoțel ținut în mânuțele înghețate și cu-n fular care-i îmbrobodise obrăjorii, a pornit la colindat dis-de -dimineață alături de un alt băiat, vecin, venit de la câteva case. Străbătând ulițele … Citește mai mult Povestea pijamalelor roșii

Am pus…

Am pus cărămidă peste cărămidă și-am construit ziduri. Într-un zbucium al timpului, au căzut.Am luat-o de la capăt zidind din nou cărămidă cu cărămidă. Într-un vânt puternic, s-au dărâmat.Cu palmele prinse-n genunchi, cu capul plecat în pământ, am început să plâng. Am urlat cât să m-audă mările și munții. Cât să m-audă Dumnezeu…De ce-mi dărâmă timpul și vântul zidurile, Doamne?De unde o să am … Citește mai mult Am pus…

%d blogeri au apreciat: