Când mă ia dorul…

Când mă ia dorul de ea, îmi curbez palmele și suflu în ele ca și când vântul ăsta al dorului îmi spulberă-n nas, din sângele meu, mirosul ei.
Când mă ia dorul de ea, îmi mângâi pielea și cu vârful degetelor o salt puțin. Știu că acolo, în pielea mea, e și pielea ei.
Când mă ia dorul de ea, respir adânc. Îmi cobor suflul până-n pământ și-apoi îl urc până la cer.
Toată inima ei e în inima mea.