De-o iubire să nu tragi niciodată! Să n-o forțezi ca s-o întinzi până-ntr-acolo unde tu ajungi. Și nici să n-o ceri. Ori s-o cerșești. Dacă faci toate astea, atunci nu-i iubire. E doar minciună. Amăgire. Și, poate, speranță. E ca și cum te așezi la o masă și în timp ce înghiți firimituri, te minți că-s bucăți mari, foarte mari… Aș putea să te înțeleg. Îl iubești și ești dispusă să faci compromisuri. Suferi. Atât de mult îl ai inimă încât crezi că fără el n-o să poți respira. Ascultă-mă, draga mea!
N-o să poți respira doar atunci când din inimă, îți pleacă Dumnezeu! În rest, poți! Mereu, poți! Trebuie doar să conștientizezi asta! Oamenii vin și pleacă. Unii construiesc castele, alții le dărâmă. Tu te vei ridica mereu dintre ruine! Asta-i viața! Suișuri și coborâșuri. Dacă nu urci, nu vei ști niciodată cum e când cobori…

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s