Iubirea

Iubirea e ca un copil neastâmpărat care dă din picioare și țipă. Nu înafară, înăuntru. Înăuntrul sufletului tău. Se tăvălește și râcâie prin tot pământul din tine. Când vrea toarnă găleți mari de apă. Și sare în băltoace. Nu-i pasă deloc că se murdărește pe mâini, pe picioare, peste tot. E un copil răsfățat, neascultător, dispus oricând să bată-n lung și-n lat toate ulițele. Tot ținutul. Așa murdar și plin de pământ cum e. Aleargă și râde. Sare-ntr-un picior și dansează. Cântă. Pe-o uliță numai a lui. Acolo pe pământul din venele tale. E-un nebun frumos. Un zglobiu care nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit să-l primești în odaia ta. În inima ta. Dă buzna, intră desculț și, de cele mai multe ori, nu mai pleacă niciodată. Ori dacă pleacă îți lasă-n urmă vene uscate, geamuri fisurate, iar în ușă proptește zeci de bolovani…

2 gânduri despre &8222;Iubirea&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s