Mozaic de gânduri

În marginea unui deșert n-o să găsești niciodată apă. Nici în mijloc. Nici în lateral. Nicăieri.
Singura apă pe care o poți bea este aceea pe care o ai și-o porți cu tine. Dacă mă întrebi pe mine, ți-aș spune că așa-i și cu oamenii… Cei mai mulți dintre ei.
Dacă în drumul tău te vei rătăci vreodată, însetat, în deșertul vieții, nu aștepta să-ți ofere nimeni din apa lui. Nici măcar o gură. Vei observa că oricât de multă apă au în fântânile din ei, îți vor spune mereu ca-i prea puțină… Au pentru ei, dar n-au și pentru tine. O vor cântări, o vor măsura îndelung cu privirea și-o vor păstra în adâncuri. Să aibă. Să fie. Iar pe marginea gurii de la fântânile din inimile lor, vei găsi mereu gălețile goale…