Laudă-te…

Dacă ar fi vreodată să mă laud, aș face-o doar cu faptele mele. Nu cu funcția, nu cu studiile, nu cu diplomele, nu cu hainele, casa ori mașina. Nu mi-aș scutura niciodată cămașa de pe mine ca să împrăștii mirosul absorbit de la oamenii inteligenți sau influenți lângă care am stat sau cu care am interacționat. Faptul că i-am cunoscut, nu înseamnă că și eu sunt ca ei. Știi, tiparul pentru croirea cămășilor e la fel, dar…diferă materialul!
Am înțeles, ești deștept, ai premii, ai studii înalte, ai știință , ești un om mare, dar te porți execrabil cu un om pe care-l vezi mic și de la care nu poți obține nimic…
Și-atunci, iartă-mă, omule, în acest caz, cine-i cel mai mic om?! Unde-i deșteptăciunea asta a ta pe care o afișezi și care te umflă până dai pe-afară?
Tu n-ai același Dumnezeu ca celălalt?!
Laudă-te cu binele pe care-l săvârșești!
Laudă-te cu felul în care te porți și ești!
Laudă-te cu mâna pe care ai întins-o unui om căzut, cu sticla de apă pe care ai oferit-o unui om însetat, laudă-te cu cuvintele frumoase pe care le-ai sădit în inimi! Laudă-te cu astea!
În pământul din care suntem plămădiți nu-ți va oferi nimeni o cameră la un hotel de cinci stele pentru că ai fost tu nu știu ce mare om printre alți oameni. Nu vei coborî din limuzină printre furnici. Suntem pământ și-n pământ ne vom întoarce! Toți. Iar ce reușim să lăsăm în sufletele oamenilor e de fapt raiul sufletului nostru.