Despre judecăți…

După ce-am născut cel de-al doilea copil mă-ntâlneam cu diverse cunoștințe pe stradă. Îndeosebi, femei. “Ce te-ai îngrășat! Fă ceva cu tine, ești prea grasă!” Niciuna dintre ele nu mă întreba: “cum te simți?” Sau “ești bine?”
Oamenii, de cele mai multe ori, sunt preocupați de felul în care arătăm. De ambalaj și nu de conținut. Le atrage atenția ceea ce porți și nu ceea ce ești. E mai ușor să spunem “uite-o și p-asta cât s-a făcut” decât “bine că-i sănătoasă, slăbește ea!”
Ne grăbim să judecăm. Ne grăbim să ne scoatem fierăstrăul din inimă. Și să tăiem cu cuvinte zimțate. Purtăm cu noi un tipar pe care îl dăm altora exemplu: “Trebuie să slăbești, trebuie să fii așa, trebuie să fii pe dincolo, trebuie, trebuie, trebuie… Nimeni nu-ți va spune: “trebuie să fii fericit!” Poți să slăbești, poți să arăți ca x, poți să te porți ca y, poți să faci tot ce vrei tu, pentru că Poți. Trebuie doar să conștientizezi și să vrei.
Dar, toate acestea țin de aspectul fizic. Ca un măr pe care îl îngrijești și-i ștergi coaja ca să arate bine.
E mai important să arate bine la exterior sau să fie stricat în interior?
Cam așa-i și cu noi, oamenii…