Aripile tale nu-s

Timpul își caută aripile în mine.

Ce nesăbuință să-mi scotocească în vene! Să-mi sucească celulele invers, să le întoarcă de pe-o parte pe alta…

Du-te, timpule!

Aripile tale nu-s.

S-au amestecat cu cerul și-atârnă la poalele norilor.

Când vor cerne, o să-mi întind brațele și-o să le prind. Și-atunci o să le găsești în mine. În venele mele, în celule.

Până atunci…, du-te!

Du-te, timpule! Fă ocol spre Apus.

Aripile tale încă nu-s.