L-am lăsat…

L-am lăsat să-mi cadă pe păr. Nu m-am mai ascuns de el cum o făceam altădată. Ba că-mi apasă pe ochi și lăcrimez, ba că mi-este cam cald, ba că… Soarele ăsta! D-astea, de-ale noastre…
De data asta n-am mai făcut la fel. L-am căutat eu. Și l-am atins cu vârfurile degetelor pe trunchiurile copacilor, pe frunzele căzute, pe pământ. Pierdusem de ceva timp blândețea și lumina lui.


Când îți lipsește cineva, abia atunci îți dai seama cât de important e. Când îl ai zi de zi, crezi că-i pentru totdeauna. Că-i acolo și-l vei găsi și mâine. Dar, nu! Nu e! Așa ne păcălim noi, oamenii, că doar întindem mâna și-l găsim pe acest “mâine” încărcat cu cer, cu dorințe, cu visuri. Însă, cum să găsim ceva ce noi nu știm sigur dacă va mai fi? Cine ni-l garantează pe “mâine”? Doar speranța noastră, desigur!
Oare de ce ni s-o fi pus la naștere un ceas în inimă? De ce auzim bătăile astea ale ei? Probabil ca să ne măsurăm clipele dinăuntru… Dar, noi uităm de el, de ceasul ăsta, și-l folosim ades pe-acela din afară…

#freedom #bucurie #iubire

A fost…

A fost și la mine.
Nu. N-a bătut discret în ușă ca vecina de pe scară. A dat buzna fără să-i pese că am doi copii. De parcă i-ar păsa cumva de cineva…
M-am trezit cu el apăsându-mi pe cap și pe inimă. Trei zile m-a sleit de puteri. Trei zile mi-a închis ochii furându-mi din vise. Parcă-mi pusese peste suflet un bolovan de fier. Nici vocea copiilor mei nu mai era întreagă. Îi auzeam întrerupt prin somnul ăla lung și bolnăvicios. N-a știut, “dragul” de el, că oricât de mult mi se lăsa pe inimă, mi-o sălta Dumnezeul meu.
Cum e și viața asta…, mi-am zis imediat cum am putut să stau în picioare și să privesc frunzele care încă se mai legănau la geamul meu…
Când treci printr-o astfel de întâmplare, nu mai ai cum să rămâi la fel. Abia în momentele astea înțelegi cât valorezi. Abia în momentele astea vezi OAMENI și oameni…
Și cât de naivi suntem consumându-ne pentru toate nimicurile și pentru toți cei care nu ne merită! Viața-i atât de scurtă! Și-i atât de prețios sufletul și timpul nostru! Și ce prostie să le oferim în pahare de cristal celor care nu știu să bea decât din pahare de unică folosință…

Aveți grijă de voi!
Sănătate multă tuturor! ♥️