Haina bleumarin…

Se apropie noaptea în care adormim într-un an și ne trezim într-altul. Și te uiți la anul ăsta, în care încă mai ești, ca la o haină care se-nvechește. Pe la subraț, cusăturile au început să se rărească, iar la poale culoarea e din ce în ce mai ștearsă… Știu. Vei lua haina asta bleumarin din cuier, o vei spăla, o vei petici și-o vei mai purta încă un an. E ca nouă…, îți vei spune tare și apăsat, privindu-te în oglindă. Și-n buzunarele ei recent cusute cu ață colorată, vei îndesa speranțele. Așa, mărunțite prin toate gândurile tale. Ai mai făcut asta, n-ai cum să nu știi. Și anul trecut. Și acum doi ani. Și acum… mulți ani.
O să-mi spui că-i aceeași haină bleumarin de altădată. Și poate că ai dreptate doar jumătate. Adică…doar jumătate din ea mai e aceeași de atunci. Cealaltă jumătate e cea de acum. Peticită, cusută, tocită. Ți s-a mai descusut și-ntr-alți ani pe la căptușeală… dar, ai învățat s-o răsucești, s-o potrivești și s-o coși. Ai învățat s-o porți așa cum e. Alta mai bună nu ai. Poate o fi într-alt cuier. Într-o altă casă. În casa ta, în cuierul din hol, nu-i decât haina asta bleumarin…

💥Un An Nou plin de sănătate și bucurii!💥