Mi-e frică de ceea ce nu pot să știu…

-Ți-e frică de șerpi? De păianjeni?
-Nu.
-Ți-e frică de boli?
-Nu. Sau, de fapt, de una singură, cancerul…
-De moarte, ți-e frică?
-Oh, nu! Toți știm că vom muri într-o zi, mai devreme sau mai târziu. De ce să-mi fie frică de ceva ce știu?!
-Atunci, ce frici ai?
-Mi-e frică de ceea ce nu pot să știu.
-Cum adică de ceea ce “nu poți să știi”?
-Adică…, de măști. Sunt oameni care-și poartă atât de bine măștile încât s-ar putea să treacă o viață și tu să nu poți să știi. Măștile astea nu-s pe chipuri, ci pe suflete. Și nu se văd.

-Dar, totuși, ai putea să le simți!
-Poate că da. Dacă aș fi mai atentă. Dar, recunosc, nu sunt!Sufletele care nu pot purta măști au mereu impresia că nici celelalte nu sunt în stare…Se înșeală, desigur!
Oamenii, în sufletul cărora e îngustă iubirea, vor căuta întotdeauna măști! Pentru că ce-i născut îngust nu se lățește niciodată…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s