Fragment dintr-o iubire…

-E iubire?

-Nu știu… Nu mai e.
-Dacă ai venit până aici, este, domniță!
-Când iubești, nu mai ai picioare, ai aripi.
Niciun drum nu ți se pare greu de străbătut. Pentru că-n zborul ăsta, la capătul drumului, se află întregul tău. Oamenii care n-au iubire, au inimile infirme. Iar pleoapele le stau aplecate, ascunzând mai tot timpul o privire ștearsă.
-Crezi că eu n-am iubit?
-Am iubit, domniță…, am iubit. Ecaterina tăcea. Nu simțise nevoia să intervină. Privea pe geam picăturile de ploaie care se scurgeau haotic. Părea confuză.
-Și-acum, unde e?…,întrebă curios taximetristul.
-Acolo unde a ales să fie.
-De ce a ales asta?
-Pentru că nu m-a iubit destul.
-Ce înseamnă “destul”?
Viață și moarte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s