E noapte și-i târziu

E noapte și-i târziu. Ultima zi din iarnă stă să treacă.Mâine-i primăvară, nu-i așa? Oare de ce simt nevoia să-ntreb? De ce am nevoie de-o confirmare? Poate pentru că primăvara veche, cea pe care eu o știam, nu mai seamănă deloc cu cea care urmează să vină… Nu mai are ghiocei în grădini și nici păsări.
În primăvara asta, pământul pare că-i decolorat și-i întors invers doar ca să lase impresia că-i nou, într-un alt an… Dar, nu, nu e. E același covor îmbâcsit, întors pe partea cealaltă… Dintr-o margine într-alta e acoperit cu o iarbă de-un verde neclar în care doar soarele se mai tolănește din când în când.
De la an la an, iată c-a îmbătrânit și i-au cam scăzut puterile… Palmele-i sunt brăzdate de vene umflate și de noduri, iar tălpile-s pline de bătături. Primăvara asta e ca o bătrânică care-și tot caută inima într-un trup obosit de atâtea de lacrimi, de atâta spaimă, de atâta moarte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s