Sudează-mi, timpule, lacăte, la ușă!

Sudează-mi, timpule, lacăte, la ușă
Și dă-mi secundele să-ncui!
Să nu-mi împresori casa
Cu flori de salcam sau de tei
Se vor scutura într-o zi peste toți anii mei.
Ai inteles?
Doar ușa aș vrea s-o încui
În pragul din suflet sa-mi pun la căpătâi:
Ce-a fost, s-a dus; ce vine, conteaza!
Ce-am strâns prin ogradă, nu valorează!

Ai înțeles?
Sudează-mi, lacate, la ușă
Si dă-mi secundele să-ncui!
Încă mai sunt în toc bucăți din lună,
Bate-un vânt răzleț, norii cern a furtună,
Raze de soare îmi apasă în piept
Încă mai caut, încă mai aștept.

Îmi sudezi lacăte? Îmi dai secunde?
Hai, timpule, nu te mai ascunde!