Sfânta Maria Mare

De cum se iveau zorii, ne spălam iute fața cu apă rece din fântână și dădeam fuga la oglindă. Cu o seară înainte ne puneam părul pe moațe. Ne alegeam dinainte cu câteva zile hainele pe care urma să le purtăm. Potriveam cele mai frumoase încălțări și cu banii strânși special pentru această zi, ne urcam în căruța lui tataia care, în ziua aceea, în lumina soarelui, părea desprinsă din povești.
Plecam devreme ca nu cumva să ne prindă căldura. Așa blodogorea mereu mamaia: “Hai, Neculaie, că ne prinde căldura aia mare…”
Urcam toți nepoții în spatele lor. Ne așezam pe cea de-a doua scândură pusă special de bunicul. Scândura asta, a doua, avea burete deasupra și era mereu păstrată pentru zilele mari. Cum era și aceasta.
De obicei, n-aveam loc toți. Ne așezam pe ea noi, fetele, iar băieții, verișorii mei, stăteau cum nimereau. Nu se plângea nimeni de disconfort… Și prin câte gropi intra tataia…🙂
Caii mergeau la pas. Îi mai zorea din când în când bunica.
Era sărbătoare mare. Pe lângă ziua bunicii și a soră-mii, erau și târguri mari. Noi mergeam la unul despre care spunea bunica mea că-i cel mai frumos târg. Bine, nu mai frumos decât cel de la Ziua Crucii… (se contrazicea).

La târgul ăsta se adunau localnicii din satele vecine, producătorii, comercianții și mulți alții. Erau standuri cu haine, cu mâncare, comedii și tot felul de brățări și cercei. Aici la cercei și brățări știu că stăteam cel mai mult.😂
“Bătrâno, hai că azi tre’ să faci cinste”, se auzea tataia, mai blând ca niciodată…
Era o bucurie aparte, specifică acestei sărbători. Unii cai purtau la hamuri ciucuri. “Ei, ăștia sunt mai tineri, tataie…”, intervenea bunicul de fiecare dată când se nimerea să treacă-n galop pe lângă noi.
Căruțele se opreau în loc. Oamenii dădeau noroc și își urau unul altuia sănătate pomenind-o pe Măicuța Domnului. Nu, nu se cunoșteau neapărat. Dar, la sărbătoare mare – spunea bunica – toți oamenii vorbesc între ei. Că așa se cade. Așa-i frumos. Fugeau caii cu noi lăsând în urmă vârtejuri de praf. Parcă și pământul se veselea. În ziua aceea, cerul se nimerea mereu senin. Păsările cântau la streașina casei, iar fluturii se-mpleteau printre flori. Așa era în copilăria mea Măria Mare. Sfânta Maria Mare.

~❤️~