Ploile din mine…

Am trântit uși care nu erau ale mele. Și-am tras tare de mâner să nu se mai deschidă niciodată… Pe drumul ăsta, de la ușile lor până la ușile mele, au crescut în mine ploi. Ploi înghețate, ploi de vară, ploi de toamnă. Aproape cu fiecare ploaie, am căzut. Uneori, m-am amestecat cu pământul și-am simțit gustul searbăd de lut. Alteori, am privit din genunchi picăturile care săreau din sfera lor și-o luau cu toată forța la vale…
Au fost zile când oftatul mi-a fost singura pătură cu care m-am învelit. Am tras tare de el să acopăr locurile unde cojile bubelor căzuseră. În ger, rănile dor și mai rău…
Când a venit vremea ploilor de vară, m-am rostogolit prin poienile pline de soare. Mi-am pus flori de păpădie în părul meu moale și m-am încălțat cu roua dimineților. Abia atunci am înțeles că, închizând ușile, nu s-a mai făcut curent cu alte geamuri, cu alte uși… S-a întâmplat de câteva ori să le deschidă vântul. Și-au intrat în grabă câteva frunze. Dar, oricât de larg s-ar fi deschis, cu o mână de frunze, n-ar fi avut cum să se întemeieze o toamnă…

Un gând despre „Ploile din mine…

  1. Superb tabloul toamnelor târzii, trecute
    Ce au deschis o usa si ferestre catre ieri.
    Frunzele cele multe astazi sunt cazute,
    Dar plaia timpurie readuce-n case primaveri.
    Un an nou cu pace-n Suflet binecuvântat,
    cu noi si minunate flori si frunze naturale decorat!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s