Știu. Ești acolo la orice oră. Și aseară ai fost. Și ieri, și alaltăieri. N-ai avut cum să nu fii. Ți-e prieten. Ți-a intrat în suflet ca o așchie care-ți intră adânc pe sub piele. O simți că-i acolo și, când apeși pe locul ăla unde s-a ascuns, doare. Nici tu nu știi concret de ce te doare. Sau poate că știi. Dar, ți-e mai ușor să te minți. Ți-e mai ușor să cauți un pansament cu rivanol prin casă și să-l pui pe degetul mic al inimii… Ai mai trecut prin asta. Și, la fel ca și-atunci, ai crezut că n-o să doară.
Ai crezut că pielea sufletului tău s-a-ngroșat și așchiile astea nu mai dor…
Sunt momente când ai impresia că durerea asta se mută, că se plimbă dintr-un organ într-altul.
Prietenie.
Ești doar tu. Și-i aceeași oră.
Rănile apasă și dor. Ai obosit și începi s-o iei la vale. Ca o roată.
Roată de rezervă.
Mozaic de gânduri 
Extrem de esentiala „roata de rezerva” în orice calatorie cu autoturismul pe strazile si soselele planetare. Doar conducatorii auto iresponsabili vor risca sa porneasca la drum fara „ea”.
Un weekend relaxant, în toate aspectele binecuvântat!
ApreciazăApreciază