Viața n-are dublură
Cum au cheile ușilor de la intrare
Nu există vreo formă brută pe care lăcătușul s-o prelucreze copiind după alta
Viața n-are nici plural într-un om
Doar în afara lui o mai găsești,
în alte făpturi, în alte vietăți.
Oare tu, omule, să fii lăcătușul propriei vieți?
Să pilești tu cu mintea ta forma ei?
Poate că da.
Poate că tu ești cel care trasează cu forța lui zigzagurile dintre cer și pământ,
liniile, cercurile, triunghiurile
Poate că tu ești…
Ia spune-mi, în momentul acesta,
se potrivește cheia? Se deschide ușa?
Dacă nu se deschide, te rog, nu renunța!
Mai pilește! Forma finală
se află în mâna ta.
Mozaic de gânduri 