Îți mulțumesc că te-ai oprit să privești în “Oglinda” mea…. îți promit că n-ai să găsești pe ea vreo urmă de praf și nici fisuri sau cioburi…

“Viaţa, în sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cădere în viitor. Câte ferestre îi deschizi spre acesta, atâta cantitate de posibil realizezi. Deznădejdea, dimpotrivă, este negaţia posibilului şi de aceea a vieţii. Mai mult, ea este intensitate absolut perpendiculară pe Nimic.” Emil Cioran

  De ce „Oglindă”?

  … pentru că sufletele nostre sunt oglinzi. 

Acum, așază-te, prieten bun!

Pune-ți haina în cuier, iar pantofii, lasă-ți-i la ușă!

La mine-n suflet, se intră plin de iubire și se merge desculț…

La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.

%d blogeri au apreciat: