“Viaţa, în sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cădere în viitor. Câte ferestre îi deschizi spre acesta, atâta cantitate de posibil realizezi. Deznădejdea, dimpotrivă, este negaţia posibilului şi de aceea a vieţii. Mai mult, ea este intensitate absolut perpendiculară pe Nimic.” Emil Cioran

  De ce „Oglindă”?

  … pentru că sufletele nostre sunt oglinzi. 

Într-una te poți vedea chipeșă și întreagă, într-alta strâmbă și beteagă. Fiecare dintre noi reflectăm ceea ce suntem. Cea mai sinceră oglindă rămâne întotdeauna sufletul nostru!

Așaza-te în fața ei, șterge-o de praf și privește-te! Nu-i așa că ești specială? Ești mai mult decât atât! Ai soarele-n privire și pe cap o coroniță din raze! Iar în suflet, ai atâta iubire!…

Oamenilor sensibili le-au crescut stele în suflet și simt diferit. Celorlalți le-au crescut spini și se simt puternici și distincți. Puternic ești doar atunci când biciuit și tăvălit de oameni și viață, rămâi bun și cinstit. În rest, ești doar distinct…

Iubesc oamenii care sunt gata să pună oricând în pământul din mine emoții. Și-l udă până răsare visuri din el. Ce oameni minunați!

Acum, așază-te, prieten bun!

Pune-ți haina în cuier, iar pantofii, lasă-ți-i la ușă!

La mine-n suflet, se intră plin de iubire și se merge desculț…

„La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.”

Antoine de Saint-Exupery