Categorie: Fără categorie

Când mă ia dorul…

Când mă ia dorul de ea, îmi curbez palmele și suflu în ele ca și când vântul ăsta al dorului îmi spulberă-n nas, din sângele meu, mirosul ei.Când mă ia dorul de ea, îmi mângâi pielea și cu vârful degetelor o salt puțin. Știu că acolo, în pielea mea, e și pielea ei.Când mă ia dorul de ea, respir adânc. Îmi cobor suflul până-n … Citește mai mult Când mă ia dorul…

Marele Magician

L-am numit Marele Magician.Asistasem într-o zi la un joc în care și-a scos din jobenul inimii o pereche de porumbei albi pe care i-a înălțat râzând în zbor.Într-altă zi, a scos un fluture care s-a așezat pe-un deget de-al meu, zburând mai apoi și el…Când nu mai era magician, devenea un om simplu. Pleca. Lipsea cu zilele.N-aș ști să spun momentele care îl determina … Citește mai mult Marele Magician

În trenul meu…

În trenul meu m-am urcat mereu cu bilet. Cum urcă, de fapt, toți oamenii în trenurile lor. Sau…nu chiar toți. Depinde de ei, de timp și de bani. Dacă unii ajung prea târziu în gară și n-au răgaz ori bani să-și cumpere biletul, aleg să se agațe repede de ușa trenului, “la noroc”, cum s-ar zice… Se prind strâns de mânere, pășesc atent și-ajung … Citește mai mult În trenul meu…

Povestea pijamalelor roșii

31 decembrie 2014, zi geroasă de iarnă. Ici-colo pâlcuri de zăpadă peste care stăteau întinse dâre de pământ. Cu cizmulițe roz în picioare, nu foarte îmblănite, cu o geacă ale cărei mâneci acoperea un clopoțel ținut în mânuțele înghețate și cu-n fular care-i îmbrobodise obrăjorii, a pornit la colindat dis-de -dimineață alături de un alt băiat, vecin, venit de la câteva case. Străbătând ulițele … Citește mai mult Povestea pijamalelor roșii

Am pus…

Am pus cărămidă peste cărămidă și-am construit ziduri. Într-un zbucium al timpului, au căzut.Am luat-o de la capăt zidind din nou cărămidă cu cărămidă. Într-un vânt puternic, s-au dărâmat.Cu palmele prinse-n genunchi, cu capul plecat în pământ, am început să plâng. Am urlat cât să m-audă mările și munții. Cât să m-audă Dumnezeu…De ce-mi dărâmă timpul și vântul zidurile, Doamne?De unde o să am … Citește mai mult Am pus…

Un An Nou bate la ușă

Un An Nou bate la ușă.Un fel de speranță… aș spune.Un an în care nădăjduim a zâmbi la vedere. Nu ascuns. Nu mascat.Un an în care sperăm să ne vedem copiii trăindu-și copilăria asta din care s-a smuls bucăți mari…E-adevărat, nu ne-a promis nimeni că va fi mai bine! Dar, dacă ne-am pierde și speranța…, ce-ar mai rămâne din noi?!Nu-i ușor. Știm deja asta. … Citește mai mult Un An Nou bate la ușă

Dacă-i ceva…

Dacă-i ceva ce mi-a întărit convingerea până în acest moment este faptul că nu mai are rost să trag insistent de mânecă pe nimeni… Nici înainte n-o făceam în alte scopuri, ci, doar, ca să conving și să plac. Eram convinsă că arătându-i celuilalt iubire, îmi va răspunde tot cu iubire. M-am înșelat! Un om care nu se poate iubi pe sine, nu va … Citește mai mult Dacă-i ceva…

Colecționarul de inimi…

Ar fi putut să-mi placă.Aș fi putut chiar să-l iubesc.Dar, de ce-aș accepta să fiu o altă femeie din colecția lui impresionantă de femei frumoase?De ce-aș accepta să fiu o piesă nouă utilizată într-un joc format dintr-o grămadă de alte piese…mai puțin noi?Colecționarii de obiecte strâng, de regulă, obiecte de același fel. Mai mici sau mai mari.Colecționarii de femei strâng… inimi.Și, totuși, de ce-aș … Citește mai mult Colecționarul de inimi…

Iubesc simplitatea…

Iubesc simplitatea și bunătatea oamenilor.Dacă m-ar pune cineva să aleg între:a sta la o masă plină cu oameni goi și a sta la o masă goală cu oameni plini, fără să stau vreo clipă pe gânduri, aș alege-o pe cea din urmă.Iubesc oamenii care râd cu gura până la urechi și beau din pahare de plastic.Iubesc oamenii care nu mănâncă zeflemitor. Care nu-și curbează … Citește mai mult Iubesc simplitatea…

Anul curcubeielor

2020. L-aș numi anul curcubeielor.Niciodată, în vreun alt an, n-am văzut atâtea curcubeie desenate în inima noastră. Și din când în când pe Cer. Semn că Dumnezeu nu înceta să ne privească prin ochiuri de nori…N-aș îndrăzni niciodată să trag viața de mânecă și s-o întreb: de ce-a fost așa? Sau: de ce încă mai este?Cine-i în măsură s-o ia la rost?!Cine-i în măsură … Citește mai mult Anul curcubeielor

Crăciun fericit!

Ar fi atât de multe de spus… dar, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că suntem și pentru ceea ce avem. În rest, știe El mai bine…Oare cum ar fi Crăciunul fără iubire?N-ar fi nimic.Fără iubire, n-am avea cum să simțim multitudinea de luminițe care licăresc în sufletul nostru, globulețele multicolore care strălucesc de -atâta bucurie, ghirlandele pline de visuri, bradul verde care lăstărește … Citește mai mult Crăciun fericit!

Nu. Să nu-mi spui…

Nu. Să nu-mi spui cât e ora. Și dacă-mi spui, o faci degeaba! Eu nu vreau să știu. Cu ce m-ajută să știu, de pildă, că-i ora 12.00. Cu ce m-ajută să aflu că-i ora 23.00? Oricum mănânci când ți-e foame și te culci când ți-e somn.Timpul meu, nu-l vreau măsurat în orele din afară! Îl vreau măsurat în orele dinăuntru. În bătăile inimii … Citește mai mult Nu. Să nu-mi spui…

%d blogeri au apreciat: