Categorie: Fără categorie

Definiția mamei…

Când aduci în lumea ta un copil, din acel moment, tu nu mai ai viață! Da, am zis bine, nu mai ai ! Pentru că viața ta e a lui. I-ai dat-o cand l-ai nascut. I-ai dat tot . El e parte din inima ta, din sufletul tău, din trupul tău, din tot.Totul se schimbă în jurul tău . Fericirea lui, devine fericirea ta … Citește mai mult Definiția mamei…

Eu…

Mi-am legănat iubirea prin vânturi și ploi. Desculță, am fugit prin livezi de soare… Am gonit înfrigurată prin neantul vieții, uneori opunându-mă griului cerului, alteori căutând seninul lui… Mi-am înnodat lacrimile și am mers mai departe, așa, bandajată cu tăcere și speranțe. Am întâlnit oameni alături de care, am simțit cum sufletul se înalță, însă și oameni, care ar fi dorit să mă afunde … Citește mai mult Eu…

Ce-aș fi eu fără ele?!

Ce-aș fi eu fără ele?! Cu ce aș fi udat la rădăcini, lăstarii de speranțe? Cum aș fi simțit că inima-i gata oricând să ajungă pân’ la cer și-napoi de atâta iubire?!… Oare, ce-i mai frumos pe lumea asta ca iubirea? Iubirea aceea inefabilă, care-ți hrănește sufletul și ți-l rotește și dincolo de moarte… Fetițele mele dragi, trăim într-o lume în care oamenii se … Citește mai mult Ce-aș fi eu fără ele?!

Trăiește cât mai frumos!

Acum câțiva ani, am trăit experiențe care mi-au marcat existenta. Dacă înainte mă socoteam pentru ceva, astăzi consider că-l merit… Îl merit pentru că SUNT. Sunt vie, respir și iubesc… Acum să expun pe scurt povestea care m-a determinat să mă schimb: tata, un om sănătos toată viața , a aflat la un simplu control cum că, din cauza unei bubițe , are cancer … Citește mai mult Trăiește cât mai frumos!

Doruri…

Am așezat dorurile unul lângă altul. Sunt multe, și mari, și mici. Mă uit la ele cum stau aprinse ca niște făclii în mijlocul unei nopți de iarnă, parcă fug de întuneric și de frig… Unele îmi stau ghemuite în deznădejde, altele-s acoperite cu valuri de speranță. De fiecare dată când îmi apasă-n suflet, caut timpul ca să-l îmbrățișez. Mă rezem de amintiri și … Citește mai mult Doruri…

Prietenie…

Vine o vreme când înțelegi că prieteniile strigate in gura mare sunt de fapt cele mai șubrede. Că oamenii sunt direct proporțional cu ceea ce gândesc și de cele mai multe ori, multitudinea de întâmplări promise, dispar la prima bătaie a vântului, ca frunzele-ngalbenite la sfârșit de octombrie… Si-atunci înțelegi cat valoreaza un prieten, exact cât cuvântul lui..

Minunile vieții…

-Mami, am venit într-un mod neașteptat în viața ta, poate ți-am bulversat gândurile la inceput, planurile, dar astăzi, știu sigur ca esti fericită când îmi vezi ochișorii! Te simt cum tresari la fiecare privire de-a mea și incerc să te răsplătesc cu un zâmbet. Asa micuț ca mine!😍 Intr-o zi, când o sa mai cresc, promit că o sa-mi țin surioara de mână și … Citește mai mult Minunile vieții…

Timpul…

De-a lungul vieții am învățat că timpul n-are un preț. Nu-l poți cumpăra de la târguri și nici nu-l poți păstra într-o cutie pe care s-o deschizi cand vrei tu. Nu te poți îmbrăca cu secundele lui ca să rămâi veșnic tânăr… E dat să treacă și-n trecerea lui învăluie tot… dureri, bucurii și oameni… Ce ți-a luat ieri, nu mai găsești azi, iar … Citește mai mult Timpul…

A doua minune…

În ființa mea bate încet o altă inimă. O inimă care respira o dată cu mine și pe care, într-o zi am s-o văd alături de cealaltă, stând la căpătâiul sufletului meu, ținându-mi în palmele lor, mâinile îngălbenite. Nimic nu-i mai frumos ca atunci când știi că ai putut lăsa in urma ta, bucăți din tine. Bucăți în care ai plantat soarele si ai … Citește mai mult A doua minune…

Dor de tata…

Era în vara anului 2009, într-un spital din București. Cu traistele in mâna si cu un optimism specific, urc scarile tocite de atâta amar de vreme. În jurul meu numai uși vechi de-un alb gălbinicios și oameni triști. Holuri lungi traversate în graba de asistente și un aer încețoșat de priviri umede. Ajung la ușa tatălui meu. De-o parte și de alta, alți oameni … Citește mai mult Dor de tata…

Bunicul meu…

Mâinile care m-au crescut nu mai sunt de mult. Au rămas amintirile ghemuite într-un colț al casei, îmbătrânita si ea de-atâta vreme… Poveștile copilăriei mele sunt așternute pe pat, acolo adormeam noaptea, ascultând cele mai frumoase povestiri țesute în povești hazlii ori cu tâlc, spuse de el, bunicul meu. Încă mai aud și acum foșnetul sunetelor, încă-mi mai saltă inima de bucurie… Parcă îl … Citește mai mult Bunicul meu…

Accept…

Accept lecții de moralitate de la oamenii în a căror viață, primordiale au fost valorile morale…Accept sfaturi de la oamenii care au învățat din greșelile săvârșite în trecut, devenind astăzi, oameni mai buni…Accept discuții pe marginea cărora nu se emit judecăți la adresa unor întâmplări, atunci când nu se cunosc faptele și personajele…E atât de ușor să punem etichete, când infatuarea s-a arborat în … Citește mai mult Accept…