Categorie: Fără categorie

Timpul…

De-a lungul vieții am învățat că timpul n-are un preț. Nu-l poți cumpăra de la târguri și nici nu-l poți păstra într-o cutie pe care s-o deschizi cand vrei tu. Nu te poți îmbrăca cu secundele lui ca să rămâi veșnic tânăr… E dat să treacă și-n trecerea lui învăluie tot… dureri, bucurii și oameni… Ce ți-a luat ieri, nu mai găsești azi, iar … Citește mai mult Timpul…

A doua minune…

În ființa mea bate încet o altă inimă. O inimă care respira o dată cu mine și pe care, într-o zi am s-o văd alături de cealaltă, stând la căpătâiul sufletului meu, ținându-mi în palmele lor, mâinile îngălbenite. Nimic nu-i mai frumos ca atunci când știi că ai putut lăsa in urma ta, bucăți din tine. Bucăți în care ai plantat soarele si ai … Citește mai mult A doua minune…

Dor de tata…

Era în vara anului 2009, într-un spital din București. Cu traistele in mâna si cu un optimism specific, urc scarile tocite de atâta amar de vreme. În jurul meu numai uși vechi de-un alb gălbinicios și oameni triști. Holuri lungi traversate în graba de asistente și un aer încețoșat de priviri umede. Ajung la ușa tatălui meu. De-o parte și de alta, alți oameni … Citește mai mult Dor de tata…

Bunicul meu…

Mâinile care m-au crescut nu mai sunt de mult. Au rămas amintirile ghemuite într-un colț al casei, îmbătrânita si ea de-atâta vreme… Poveștile copilăriei mele sunt așternute pe pat, acolo adormeam noaptea, ascultând cele mai frumoase povestiri țesute în povești hazlii ori cu tâlc, spuse de el, bunicul meu. Încă mai aud și acum foșnetul sunetelor, încă-mi mai saltă inima de bucurie… Parcă îl … Citește mai mult Bunicul meu…

Mi-e scârbă…

Am ajuns într-un moment al vietii în care, mi-e scârbă de fățarnici, de cuvinte „dulci”, de “adoruri” neînsoțite de fapte, care n-au nicio însemnătate, de oameni hidoși care te vând într-o secundă doar ca să le fie lor bine, de acei oameni , pentru care banii sunt mai presus decât sufletul…Mi-e scârbă de oamenii fără principii, fără demnitate, de oamenii fără valori sentimentale… Mi-e … Citește mai mult Mi-e scârbă…

Accept…

Accept lecții de moralitate de la oamenii în a căror viață, primordiale au fost valorile morale…Accept sfaturi de la oamenii care au învățat din greșelile săvârșite în trecut, devenind astăzi, oameni mai buni…Accept discuții pe marginea cărora nu se emit judecăți la adresa unor întâmplări, atunci când nu se cunosc faptele și personajele…E atât de ușor să punem etichete, când infatuarea s-a arborat în … Citește mai mult Accept…

Am întâlnit…

Am întâlnit oameni, care m-au atras ca un magnet prin sinceritate, demnitate și bogăția minții…Am întâlnit oameni care, deși au fost îmbrânciti și tăvăliți de viață, au avut puterea să-și sădeasca în suflet lăstari de speranța…Am întâlnit oameni, care s-au înălțat încălțând pantofii altora… nestiind ca echilibrul, ți-l vor da întotdeauna, doar pantofii tăi…Am întâlnit oameni, care s-au îmbrăcat în minciuni și dualitate, crezând … Citește mai mult Am întâlnit…

Evoluezi atunci când…

Sunt oameni care se supraevaluează afișând o superioritate ieftină, doar pentru că se cred mai școliți sau mai instruiți ca alții… Le-aș spune că toate aceste forme de educație și evoluție, nu i-au ajutat cu nimic dacă sufletul le-a rămas înțepenit intr-un personaj de proastă calitate. Evoluezi doar atunci când înțelegi că pe omul din fața ta trebuie sa-l tratezi așa cum ti-ar plăcea … Citește mai mult Evoluezi atunci când…

Și totuși… o zi ca oricare alta

O zi ca oricare alta.Deschid facebook-ul. În derularea întâmplărilor găsesc un copil însoțit de strigătul disperat al mamei care cere ajutor. Apoi, o femeie marcată fizic și moral de urâciunea bolii. Își plânge durerea, e mama si cere îndurare de la Dumnezeu, de la oameni… Din păcate lista e lungă… Rămân cu o apăsare in suflet, cu o durere. Parcă-mi atârnă „aripi de plumb” … Citește mai mult Și totuși… o zi ca oricare alta

2017…

2017. Un an care mi-a luat, dar mi-a și dat. Mi-a luat încrederea în oameni și mi-a oferit înțelepciunea de a-i înțelege. Oamenii sunt diferiți, iar mentalitatea lor este direct proporționala cu ceea ce trăiesc. Am înțeles că n-am dreptul sa judec pe nimeni, dar am dreptul să plec când prestanța mea ca om, mi-e știrbita de arogante ieftine sau umilințe. Am înțeles că … Citește mai mult 2017…

Da, mami! Poți!

De multe ori se întâmplă să mă întrebe: -Mami, pot sa ma duc sa întreb? Dar, parcă mi-e rușine… -Da, mami! Poți! Să te rușinezi doar atunci cand ești și faci ceva rău, dar când vrei sa spui sau să afli ceva care ajută la increderea si evoluția ta, niciodată să nu-ti fie rușine! Îi spun asta pentru ca mie nu mi s-a spus. … Citește mai mult Da, mami! Poți!

End of 2018…

2018. Un an în care planurile s-au impletit cu destinul… Un an in care am înțeles ca arogantele sunt atributele oamenilor proști, că nu banii sau profesia te saltă in fața unui om, ci caracterul. Un an de la care am învățat că oricât de bun si drept ai fi tu, ” în mintea strâmbă si lucrul drept se strâmbă”. Un an în care … Citește mai mult End of 2018…