Copil sensibil,sa-mi stai în suflet toată viața!

Adeseori copilul din mine se joacă cu adultul de astăzi. Își pleacă capul ușor pe spate și mă prinde de mâini, răsucindu-mă ca-ntr-un joc magic… Uneori se așază pe iarbă alături de mine și suflăm amândoi în zeci de păpădii! Alteori, alergăm desculți ținându-ne de mână și scotocim nerăbdători prin grămezile de amintiri! În nopțile cu lună plină ne prind zorii depanând povești. Traversăm prin palate, stăm la masă cu zânele, apoi adormim. Ne trezim deodată zgribuliți de zgomotul timpului, al vieții! Copil sensibil, te iubesc! Sa-mi stai în suflet toată viața!

La mulți ani copiilor de toate vârstele !❤

Despre una, despre alta…

Când admirația vine de la oamenii deștepți nu poate decât să mă salte în sus de bucurie! Prețuiesc faptul că-și dau cu părerea oamenii capabili. Părerile pot fi pro sau contra. Le accept cu demnitate și interes de fiecare dată și încerc să evoluez în cel mai bun sens!Și nu, nu capăt vreun soi de aroganță sau răutate, ci mai degrabă încredere. Încredere pe care o strâng atent și o înfășor într-un ghem din care să-mi pot împleti mai târziu visuri. Când disprețul vine de la ceilalți semeni, a căror viață e ciuruită de gloanțele prostiei și frustrării, îmi camuflez gândurile și sufletul, și caut să nu fiu vreodată ca ei. Nimeni, dar nimeni în viața asta n-are dreptul să-și arunce gunoiul din suflet într-alte suflete… Dacă l-ai adunat, fă bine și scapă-te de el, ca nu cumva, toata viața să rămâi o mizerie!

Iubirea e întreagă.

N-aș planta niciodată iubirea la margine de drum. Pentru că trecătorii și-ar însuși fiecare lăstar…

N-aș sădi-o acolo unde pământul este arid. N-ar lăstări nimic și câmpul ar rămâne gol…

N-aș ascunde-o în scorburi de copaci. În vreme de ploaie, altcineva s-ar putea adăposti acolo…

N-aș îndrăzni s-o ciopârțesc de dragul altor inimi. Iubirea e întreagă. Nu se împarte. Nu există jumătăți de măsură, firimituri sau resturi. Dacă există, atunci nu-i iubire. E amăgire, minciună și speranță!

Iubirea e mereu întreagă în inima celui care te iubește cu adevărat!

O poveste de viață…

Stăteam la rând la poștă. În fața mea,o doamnă în vârstă își încasa pensia de peste 1.700 lei. Nu era așa fericită că intră în posesia lor….(m-am dus cu gândul la bunicul meu, care toata ziua aștepta la poarta să-i vină pensia de 600 de lei…😂)
Îmi spun in gând: ce-o fi fost la viața ei de are atâta(nu e extraordinar de mult, dar comparativ cu altele, e ceva). Încep și o analizez, imi părea ciudata….avea papuci în picioare, parcă puțin mari, o gentuță cu iz vechi, însă întreținută foarte bine, sprâncene creionate ușor depășite de contur.
Își suceste privirea către mine și-i zâmbesc. Descopăr un om plăcut. Începe sa-mi vorbească cu o exprimare si o inteligență deosebită , cu un bun simț ieșit din comun. Într-un final, aflu ca avusese diverse funcții la viata ei, care mai de care, mai interesante. Regretul vieții era acela că n-a putut avea copii. Printre lacrimi mi-a spus cât îi e de greu… Atunci am înțeles că pofta de vorbă venea din singuratatea ce-o trăia într-un apartament singură. Soțul îi murise de mulți ani. La sfârșit, mi-a multumit de multe ori că am asculat-o și am vorbit. Însă cum să nu vorbești si sa nu asculti un om de la care ai ce sa înveți și in a carei privire regasesc ceva din bunicii mei… 💖

Morala : niciodată nu trebuie sa judecam omul după aparență , viața fără copii e searbădă și tristă pentru unii oamenii, iar banii, niciodată nu cumpără fericirea unui om deștept.

Paște binecuvântat!

Aşază-ți bucuria în suflet, respiră prin toți porii iubire… Netezește-ți gândurile și învelește-ți inima cu frunzele verzi și strălucirea soarelui. Răsucește în palme puful de păpădie! Încalță-te cu stropi de rouă, îmbracă-te cu florile copacilor, pune-ți pe cap o pălărie din raze și ascultă ciripitul păsărilor. Ridică-ți privirea spre cer si vei simți cum Iisus învie și se înalță în inima ta.❤️

Paște binecuvântat!

Oare nu știm?!

Crucii mari până la genunchi. Mătănii până la pământ însoțite de priviri pioase către icoanele sfințite… Totu-i perfect și admirabil până la inevitabila îmbrânceală… până într-acel moment în care toată pioșenia dispare! Le(Îi) vezi cum își aruncă cuvinte și priviri aprige, cum se împing! Dintr-o dată nu mai au loc! Își răsucesc brațele și mormăie a ocară ! Și-atunci, stimați credincioși/(-e) , unde vă este credința? Unde-i atitudinea de mai înainte, afișată atât de evlavios?

Oare nu știm că cea mai sfântă crucie e cea înălțată din faptele noastre?!

Oare nu știm că Dumnezeu, în casa lui și nu numai, ne vrea înțelegători, buni și blânzi?!

Oare nu știm că în locul covoarelor scuturate ca nebunii, Dumnzeu preferă să ne scuturăm mintea de gândurile rele și bolnăvicioase?

Oare nu știm că postul este pentru curățenia sufletului, nu ca să ne gârbovim flămânzindu-ne și să stăm certați cu anii?!

Oare nu știm că degeaba ne călcăm pe picioare s-ajungem în fața altarului dacă în altarul sufletului nostru călcăm pe suflete?!

Cine esti tu?

Cine esti tu, omule, sa-mi spui mie ce pot si ce nu?

Cine esti tu, să mă cataloghezi în funcție de capacitatea ta de percepție?

Cine esti tu, sa-mi îmbrâncești visurile și sa-mi îndeși în adânc idealurile?

Cine ești tu, sa-mi judeci alegerile, să-mi sugrumi încrederea etalându-mi experiențele și dezamăgirile tale?

Cine ești tu, să-mi creionezi destinul așezându-mi trăirile și faptele pe-un șevalet șubred?

Cine ești?

Îți spun eu…

Ești un om care-L îmbrățișezi pe Dumnezeu doar în vorbe.

Ești un om care-și maschează frustrarea sub zâmbete perfide!

Ești un om dezamăgit de propriile trăiri, care nu conștientizează că felul ăsta rău de a fi te îndepărtează de oameni, de Dumnezeu…

Ești un muritor. Ca mine, ca ceilalți!

Și, dacă cumva ai uitat, îți reamintesc eu: la finalul piesei, peste toți cade cortina!

Iubire aveți?

– Buna ziua, domnule!

– Buna ziua, doamnă!

– Cu ce vă servesc?

– Cu iubire…

– Aveți?!

Agățându-și mâinile în șold, negustorul mă fixează cu privirea și ușor încruntat, îmi răspunde:

-Iubire…?! Doamnă dragă, mă faceți să râd! Iubirea nu există la vânzare! O găsiți în sufletele oamenilor…

– Am căutat-o mereu acolo, însă am întâlnit atâția care au vândut-o încât am crezut c-o voi găsi la dumneavoastră…

Când vreau să vorbesc cu mine…

Sursa: internet

Cand vreau sa vorbesc cu mine, închid ochii și cobor în suflet. Uneori il găsesc ghemuit, alteori, relaxat si liniștit.

Mă așez pe scaunul viselor și-l privesc.

E liniștit. I-am promis c-o să-l hrănesc cu raze de soare de fiecare dată când norii îl vor flămânzi și vor cerne furtuni asupra lui.

Când vreau să vorbesc cu mine mă îmbrobodesc cu rouă și alerg desculță în zorii zilei. Caut razele soarelui și dansez…

Când vreau să vorbesc cu mine m-aplec peste noapte și mă-nconjor de stele. Cuprind în palme luna și zâmbesc…

Adevarata frumusețe…

-Mami, când mă fac mare, vreau să mă machiez! N-ai văzut că fetele astea de la liceu, sunt machiate?

-Mami, ia spune-mi tu, ce preferi în general o copie sau originalul?

– Originalul! Normal!

-Și-atunci, hai să ne gândim!

De ce vrei să fii o copie când vei fi mare? De ce să nu fii exact cum te simți tu bine? Adica, originala! Să știi că în viata asta, cel mai important este să-ți înfrumusețezi mintea și inima! Și daca ele-s frumoase si tu vei fi foarte frumoasă! Vei întâlni în viața asta multe fete frumoase care devin urâte din cauza prostiei și a răutății… Să știi că prostia naște multă răutate…

Să ții minte că adevărata frumusețe vine din ceea ce ești. Dacă-n mintea ta vei strânge valori, vei fi un om valoros. Dacă vei strânge mizerii, vei fi un om mizerabil…

-Mami, nu prea înțeleg …

– O sa le înțelegi pe toate când vei fi mare!